urbanismul

sâmbătă, 30 mai 2009

Cariile orasului







Strada Maria Rosetti se prezinta precum o cenusareasa..Investitorii nu mai contenesc cu puhoiul de bani aruncati pe piata imobiliara.Se inghesuie pe parcelute,case boieresti de o statura mai mica,mai mai or iesi cat mai repede cu profitul,netinand cont insa de latura sanatoasa a dezvoltarii unui oras.






Ceva ce m-a impresionat a fost restaurarea imobilului din vecinatatea B-dului Magheru,lucru rar intalnit in haosul bucurestean.Se pare ca prinde bine "gripa office-urilor" in vecinatate.Chiar un investitor austriac a decis sa scoata din anonimat un bloc interbelic ,transofrmandu-se in sfarsit intr-un office decent de zona centrala.




Toata zona strazilor C.A Rosetti+Maria Rosetti e reglementata sub PUZ Zone protejate construite,Zona nr 17(a+b).Din PUZ ul realizat in '99 se pare ca pe acel amplasament era trecut favorabil o cladire inalta pentru a marca un capat de perspectiva venind pe str.Vasile Lascar inspre Piata Gemeni.






Conform statutului de Zona protejata,au protejat asa de bine acea cladire,iesind o struto-camila.In zilele urmatoare voi reveni cu completari referitoare la modul in care se mai "construieste" in peisajul bucurestean.

miercuri, 6 mai 2009

Bucuresti-un amestec de stiluri

Bucurestiul este un asamblaj de stiluri arhitecturale ale unor epoci,precum niste layere suprapuse intr-un proiect de arhitectura,existand mii de posibilitati si de rezolvari ale unor situatii.








Trecand intr-una din zile pe strada Str.Silvestru,am remarcat aceste doua constructii cu o arhitectura de sf de secol XIX, proaspat reabilitate.Sunt placut surprins ca exista astfel de atitudini fata de patrimoniul construit cu o valoare istorica.Va veti fi mirand de ce casele din zona centrala sunt inghesuite pe niste parcele inguste de tot...chiar azi am aflat de la un remarcabil profesor de la Facultatea de Urbanism "Ion Mincu" ca...inainte de boom-ul dezvoltarii Bucurestiului in epoca sa moderna,existau parcele cu o deschidere de 24 de m la strada ,care cu timpul au fost divizate si impartite membrilor unei familii pentru a-si putea construi un camin,ajungandu-se uneori la situatii de o deschidere si a unei noi parcele de 6 m.In functie de acest lucru,ulterior s-au stabilit prin diferite regulamente(de pe vremea lui Cuza),in care se precizau retrageri minime ale cladirilor fata de vecini de minim 1,5o m pentru a putea trece un car.Astfel noile constructii de tip vagon au ajuns sa fie foarte inguste ,si dezvoltate mult in adancimea parcelei(deschiderea parcelei la strada costa...).





Sa ne gandim deci ce consecinte a avut acest lucru:accesul in case se facea din interiorul parcelei,prin lateral.In zilele noastre multi proprietari aleg sa-si zideasca ferestrele orientate spre strada,datorita inconvenientelor de natura fonica.Dar sa ne gandim ca acele ferestre aveau in primul rand un rol de iluminare a camerei,igienic vorbind,razele solare ucid microbii,ajuta la dezvoltarea sanatoasa a copiilor,etc




Si totusi am ramas placut impresionat de faptul ca intr-un tesut urban vechi,unii aleg calea pastrarii identitatii cladirii.









Aflandu-ne intr-o zona protejata ,am sa ma opresc asupra cladirii din str.Viitorului nr 45.Cu o rezolvare impecabila a liniei arhitecturale de factura eclecticsimului academician francez,iti dai seama ca Bucurestiul si-a meritat candva denumirea de Micul Paris .Insa, dupa o mai buna documentare,am aflat ca aceasta cladire nu este clasata in lista monumentelor istorice ,deci iluzia unui Bucuresti occidental dispare brusc.Sa pui o tabla atat de ruginita langa un gard din fier forjat cu influente art-nouveau e strigator la cer.











Aici avem inca o reprezentare a ceea ce se cheama faramitare-un fenomen ce a condus la aparitia calcanelor.Intr-o viziune mai ampla asupra imaginii urbane,firescul ar trebui sa fie urmatorul: